Plecând de la convingerea personală că fiecare drept își are izvorul în proprietățile și capacitățile înnăscute ale omului, concluzia inevitabilă a fost că, având proprietatea unicității individuale, (proprietatea de a avea trăsături și comportamente individuale particulare), omul are (printre altele) și dreptul la acceptarea trăsăturilor și comportamentelor sale particulare, mai exact, a dreptului la toleranță.
Binecunoscutul actor Radu Beligan a fost alături de candidatul Victor Ponta la alegerile prezidențiale din 2014 și a transmis public următorul mesaj de susținere: „Îl susțin pe Victor Ponta, pentru că țara aceasta are nevoie de un președinte tânăr și energic! Cred în tineri, doamnelor și domnilor! Tinerii sunt capitalul nostru cel mai de preț. Trebuie să ne folosim de acest capital de la nivelul cel mai de jos și până la vârf! Dixi et salvavi animam meam! (Am spus și mi-am mântuit sufletul!)”.
Susținerea diferiților candidați de către artiști reprezintă o practică obișnuită în toate țările în care se organizează alegeri libere (începând cu S.U.A. și terminând cu Andorra) și fac asta pentru că orice om are acest drept, iar ei aleg să și-l exercite. Dar nu toată lumea știe asta. Mai sunt și unele persoane, precum Andrei Pleșu, care au văzut în acest gest o faptă reprobabilă și i-a adresat actorului o scrisoare deschisă în care îl admonesta pe acesta reproșându-i că „ați simtit nevoia, la vârsta dumneavoastră, la statura dumneavoastră, să vă legați numele de un caraghios” și că „dumneavoastră nu vă exercitați, pur și simplu, dreptul la opinie, ci vă investiți imaginea într-o jalnică operațiune de propagandă, într-un exercițiu manipulatoriu de un gust îndoielnic”. Andrei Pleșu, un om care a ocupat multe funcții politice încă din decembrie 1989 (când a devenit ministru) știe foarte bine că orice campanie electorală este, prin definiție, o operațiune de propagandă, iar susținerea unui candidat într-o astfel de campanie este un drept legitim (legea chiar impune existența unui număr de minimum 200000 de susținători care trebuie să-și dea acordul în scris, sub semnătură, pentru acceptarea candidaturii oricărui cetățean la alegerile prezidențiale). Deși știa asta, Pleșu a dat dovadă de intoleranță agresându-l atât pe Radu Beligan cât și pe candidatul Victor Ponta (pe care l-a insultat făcându-l „caraghios”) deși aceștia nu făceau altceva decât să-și exercite liber drepturile.
Gestul lui domnului Pleșu ilustrează faptul că intoleranța se manifestă întotdeauna prin agesiunea celui intolerant față de cei cărora nu le recunosc drepturile legitime. Astfel, în absența unei legislații adecvate, orice cetățean poate deveni victimă a abuzului celor intoleranți care nu sunt suficient de educați pentru a cunoaște, înțelege și respecta drepturile celorlalți. Pleșu își încheie scrisoarea deschisă spunându-i domnului Radu Beligan că „pot doar să fiu trist, infinit de trist, că înțelegeți să ieșiți din scenă cu o replică atât de trivială, atât de mărunt devotată conjuncturilor. Calibrul dumneavoastră merita un amurg mai nobil”. În opinia mea, calibrul pe care își închipuie Andrei Pleșu că-l are, ar trebui să-i impună acestuia un libaj și un comportament general mai puțin abuziv, mai civilizat, mai nobil și mai lipsit de agresivitate, și l-ar ajuta în înțelegerea și respectarea drepturilor elementare ale omului. Poate că domnul Pleșu ar face bine să fie mai puțin atent la noblețea amurgului domnului Beligan și mult mai atent la lipsa de noblețe a amurgului gândirii sale.
Dreptul la toleranță nu este altceva decât dreptul de a fi acceptate diferențele dintre oameni. Înseamnă a accepta că oamenii sunt diferiți și că au dreptul să fie diferiți. Aceste diferențe apar din modalitățile diferite de exercitare a unor drepturi legitime, din diferențele culturale, din cele fiziologice ori de altă natură. Abuzul ori agresiunea cauzată de intoleranță își au izvorul fie în lipsa legislației care să pedepsească astfel de acte - așa cum este acum în România, fie intr-o legislație care, din contră, legitimează și încurajează opresiunea față de cei diferiți. Astfel, în urmă cu câteva săptămâni, a fost adoptată în Rusia o lege care interzice homosexualilor, travestiților, cleptomanilor, celor dependenți de jocurile de noroc și altor categorii de oameni dreptul de a conduce autovehicule. Deși pare hilară, o astfel de lege readuce în actualitate discriminarea legalizată și legitimează abuzul față de categorii mari de cetățeni. Istoria a mai cunoscut astfel de episoade, începând cu cetățenii americani de origine africană care nu aveau voie să intre în aceleași restaurante cu americanii de rasă caucaziană și terminând cu exterminarea evreilor și țiganilor doar pe criteriul etnic. Nerespectarea dreptului la toleranță poate duce la discriminare, iar acceptarea discriminării poate duce la crimă.
O societate normală, de oameni civilizați și fericiți, nu se poate edifica decât plecând de la cunoașterea și respectarea deplină a tuturor drepturilor fiecărei persoane. Tocmai de aceea trebuie garantat prin lege și fără echivoc atât dreptul la toleranță cât și toate celelalte drepturi derivate din proprietatea omului de a avea proprietatea unicității individuale, precum dreptul la nediscriminare, dreptul la identitate, dreptul la egalitate în fața legii, dreptul la libertate, dreptul la neagresiune, dreptul la protecție în fața oricărui abuz, ș.a.m.d. În acest moment, deși majoritatea acestora sunt prevăzute explicit în Constituția României, ar trebui să solicităm cu mai multă îndrăzneală respectarea lor pentru că, iată, ignorarea ori încălcarea celor mai elementare drepturi tinde să devină o practică obișnuită și cotidiană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu